miercuri, 4 mai 2011

...ŞI un mare poet

De curând l-am descoperit pe Eminescu.... de fapt  încă îl mai caut. Îl caut şi îl aflu departe,  în mine. Sau poate nu l-am găsit eu, ci el a găsit acolo sâmburele din care stă să iasă nimic altceva decât Identitatea. Da, asta e! Acum am o identitate! Sunt din neamul lui Eminescu!
Şterg  praful. E gros praful, colb de uitare! Sau de neştiinţă, mârşav păcat al ignoranţei din mine. Încet, încet, citindu-l pe Eminescu cel neştiut, vii păreri îmi trec  prin faţa ochilor....o cuşmă de tarabostes...o posadă ... doi dinţi pierduţi într-o mlaştină....o diademă de cuşmă domnească cu opt colţuri....albastru  unic...o bardă ţinută strâns de o mână stângă...o roată însângerată...un Constantin, un alt Constantin, un Ştefan, un Radu, un Matei , toţi Brâncoveni alegători ai securii călăului, decât lepădarea de credinţa neamului....
Poate că ar fi mai potrivit să încep cu scuze...poate ar fi mai bine să încep cu a-mi cere iertare, eu, pentru mine, poate şi pentru o bună parte din generaţia mea...
Iartă-mă, bădie! Iartă-ne, bădie! Iartă-ne că nu te-am ştiut decât ca poetul nepereche, când tu de fapt ai fost Românul nepereche. Acum ştiu sau măcar am început să aflu. Acum ştiu că dacă există un sinonim pentru român, acela este Eminescu. Poate că  noi, cei care încă mai simţim româneşte, ar trebui să ne numim emineşti, dar, aflându-ţi trările, ştiu că român e îndestulător. Numai de am fi mai mulţi...
Iartă-ne, bădie, că nu ne-a fost îngăduit să îţi ştim decât  poeziile, iară nu trările şi frământările tale de român conştient de faptul că haita de hiene a trecut fruntariile şi se înfruptă din trupul ţării.
Iartă-i şi pe cei care te scot din manuale pentru a face loc epigonilor contemporani, când tu ar trebui să intri, capitol aparte, în cartea de istorie. Ştiu, aculturaţia te doare, geniile sterpe te oripilează, dar încă  Ai noştrii tineri la Paris învaţă/La gât, cravatei cum să-i facă nodul/ Şi vin  de fericesc norodul/ Cu mintea lor de oaie creaţă…ba mai mult, sunt puşi chiar să conducă destinele învăţământului românesc, batjocorind laolaltă pe dascăli, pe elevi, pe părinţi…
Ştiu, sunt profan! Nu ştiu nimic din ceea ce se întâmplă în lumea culturală modernă, altfel poate reacţionam şi eu la vorbele lui HRP, fin literat al vremurilor noastre, autor al memorabilei expresii : ”Eminescu este cadavrul nostru din debara, de care trebuie sa ne debarasam daca vrem sa intram in Uniunea Europeană”. Vreau să cred că nu am înţeles corect nici expresia, nici contextul în care a fost spusă, să prea poate să ascunde multă obidă şi neputinţă, dar sună cumplit! Oare câţi ca mine, pălmaşi truditori, nu meşteri în ale condeiului, nu au luat-o ca atare? Chiar şi expresia în sine, care pune în aceeaşi frază cuvintele debara şi debarasare, mie personal nu îmi sună prea academic. Iartă-l şi pe el, bădie! Iartă-l că nu ştie ce face!
Iar tu, cititorule, PUNE-TE PE GÂNDURI! Avem un reper, pe Eminescu, nu ne trebuie mai mult.

P.S. un link pentru cei care vor să îl descopere şi ei pe Eminescu
http://ro.altermedia.info/cultura/eminescu-interzis-gandirea-politic_8880.html

17 comentarii:

  1. Si daca ar fi , George , sa avem ca singur reper pe Eminescu si daca am cunoaste intreaga lui opera , ar fi suficient sa fim mandri , atat de mandri incat sa putem sa ne scuturam de tot ce-i rau in istoria noastra , de toate tradarile , lasiatile , poticnelile si sa purcedem cu fruntea sus , fara a mai cauta in trecut nimic , la cucerirea viitorului . M-ai pus pe ganduri . Multumesc si sa ai o seara buna !

    RăspundețiȘtergere
  2. Eminescu n-a existat.
    Sorescu s-a dus. Lângă toți cei pe care-i evoci în frumusețea asta de declarație de dragoste.
    Eminescu n-a existat.
    Cred că, din când în când, spiritul unui popor se întrupează, în marea milă a Domnului. Și trupului ăsta de lut îi este dat să se preumble o vreme prin colbul existenței noastre, cei mulți și săraci în spirit. Rareori cei din jurul lui îi văd lumina. Simt oarece căldură doar după ce s-a dus.
    Curios cum se aprinde flacăra recunoașterii după ce trupul se topește-n concret iar spiritul nu te mai poate privi în ochi.
    N-aș vrea nici să fiu malițios, nici să pară că dau lecții cuiva.
    Nu sunt genul individului cuprins de fiori patriotici. Am propriile mele raportări la neam și dureri neostoite mă încearcă văzând atâta nimicnicie în jur.
    Frumos articol, George.
    Ca o poezie de suflet care erupe după ce a tot fiert înnăuntru.
    Eminescu n-a existat.
    Unora sintagma contopirii unui spirit înalt cu sufletul nostru colectiv nu le-a plăcut. Mie, da.
    A existat doar o țară frumoasă, la o margine de mare...

    RăspundețiȘtergere
  3. Pentru Bubumaia:
    Respect pt părerile împărtăşite.
    Există un "dar..." în mintea mea: Eminescu s-a născut dintr-o mare bună-Voinţă în sînul acestui popor şi va trăi dincolo de moartea ultimului român.
    Fiinţarea lui e un act cosmic, irepetabil şi nemeritat de cei care prin meschinărie, ignoranţă şi laşitate îl omorîm continuu şi îl declarăm "ne-bun", deşi "admitem" în mod superior că bădia a fost doar poetul nepereche.
    NU îl merităm pe Eminescu.
    Dar graţia se oferă fără aşteptări, necondiţionat.
    În ziua în care vom învăţa limba eminesciană, cînd ne vom scutura de democraţia şi liberalismul altora şi vom reînvăţa să fim români, atunci vom începe să îl merităm.
    Eminescu este.
    Unic, irepetabil, român.

    RăspundețiȘtergere
  4. Pt George:
    Frumoase rînduri, le-am parcurs cu încîntare de cîteva ori înainte de a mă alătura acestei puneri pe gînduri.
    Comentariul meu nu poate aduce nimic în plus, vin doar să subliniez că un ministru al educaţiei (?) anunţat profetic de Eminescu şi un pitic hrp ce conduce pe muzica altora destinele ICR, nu sînt altceva decît nişte semi-analfabeţi şi eterni repetenţi ai românismului.
    Problematica ziaristului de excepţie Eminescu este azi mai vie ca oricînd.
    Numai că încă nu vrem să spunem lucrurilor pe nume (nu e corect politic ?) şi de peste 150 ani ne prefacem că ne e bine ... unde ne e rău.
    Să nu-i deranjăm pe evrei, unguri, germani, dar mai ales să plecăm capul în bătălii inutile pt ulei şi zahăr la reducere şi să nu ... ne deranjăm sufletul şi mintea.
    Eminescu a fost Nu doar publicist dar şi gînditor de excepţie, înţelegînd fără eforturi tabloul general al lumii indiferent de caracteristicile economice, sociale, fizice, religioase, etc ale acesteia.
    În 1886 scria în "La steaua" ceea ce Einstein şi Planck au demonstrat mai tîrziu...
    În 1883 ne-a lăsat testamentar parcă, în profetica "Glossa", un modus vivendi, o rezolvare a problemelor de atitudine cu care ne confruntăm.
    Cît despre sufletul românesc, mă întreb cum se poticnesc in "Rugăciunea unui dac" cei care nu au absolvit Mioriţa.
    Poate că e mult de vorbit despre Eminescu, dar poate fi una din prea puţinele şanse de renaştere.
    Te rog să continui.

    RăspundețiȘtergere
  5. Cătălin despre punerea pe gînduri cu Eminescu...

    Prima idee care imi vine în cap e cam asta: nu trebuie sa ne cerem noi iertare. Pentru că noi,aştia care avem o mica idee ( şi aici nu fac nici bisericuţe elitiste, nici excluziuni de orice altă natură, e o lungime de undă şi atît) am înţeles probabil, fără să ne explicăm, de ce citeam Eminescu atunci cînd eram mici. Ne încînta melodia poetică, imaginea ( atenţie că visarea sa după mine şi fără echivoc, e molodovana- o sa intrăm odată şi în Oltenia), subiectul...Nu cred că de fapt poetul în sine îşi imagina anumite conotaţii, probabil că cititorii, băgătorii săi în seamă au încercat să creeze o urmă de mai mare amplitudine interioara. Un lucru însă e cert: noi am citit măcar parţial poezia sa şi ne-a plăcut. A citi pe urmă, atunci cînd a fost posibil, publicistica sa, era o chestiune de curiozitate naturală : păi ăsta nu e cel mai mare poet al nostru? Ba da. Dar a scris publicistică ( de fapt a luptat continuu) pentru a completa imaginea de român.
    Nu cred că trebuie să avem mari pretenţii de la HRP. Eu am citit acea afirmaţie a sa cu mult timp în urmă şi pîna la urmă ar trebui să o luăm în sens pozitiv ( fără a îl apăra pe individul HRP) - Eminescu este un cadavru în debara, atîta timp cît îl ţinem ascuns. El, minusculul şi invizibilul şi neimportantul HRP s-ar vrea singur cu fanteziile sale plătite de noi, ca reprezentant al României. Din păcate, locurile sunt ocupate. Cel puţin cele din cabină. Mai sunt locuri la bagaje, dar există şi riscul rătăcirii, din acea locaţie. Eu zic că trebuie să scoatem cadavrul din debara. La lumină.
    Problema cu noi este că facem frumos, fără sa fie nevoie. Adică nu noi, cîţiva, care cumva ne "cunoastem". Ci cei care cînd spun noi spun România. Lor le place linguşeala şi plecăciunea inutilă. Fiindcă în toată viaţa lor nu au reuşit nimic fără asta. Cum să le placă atunci Eminescu?!
    Subiectul e bun. Dar pe noi nu ne mai pune pe gînduri, îmi pare rău să îţi tai elanul de data asta. Ne aruncă direct în depresie, moşule. Fiindcă e ca în basmele alea triste : încercăm să ne încălzim cu chibrituri. Şi e fără happy end
    Însă e interesant că suntem pe gînduri, cumva. Oare am luat-o noi razna?!

    RăspundețiȘtergere
  6. Pentru Bubumaia
    Aşa e, Eminescu nu a existat! Există! Nu poţi să vorbeşti despre Eminescu la timpul trecut, înclin să cred că este mai de actualitate acum, aici, la margine de mare (de data asta margine europeană! de parcă am putea să uităm asta…), decât atunci, când doar Timpul îi era măsură.
    Mulţumesc, Bubu!

    RăspundețiȘtergere
  7. Pentru Radu
    Un om care moare, lovit mişeleşte pe la spate cu o cărămidă în cap, cântând ,,Deşteaptă-te, române!”, nu poate fi decât un mare român. Faptul că el, Eminescu, a spart vitrina unde era expus primul său volum de versuri (64 de poezii), publicat de către Maiorescu pentru a abate atenţia de la articolele lui din presă, ba mai mult, şi-a călcat în picioare propria operă, mie personal îmi arată măsura în care şi-a iubit ţara şi naţia. A refuzat poetul pentru a rămâne românul!
    Mulţumesc, Radu!

    RăspundețiȘtergere
  8. Pentru Laurenţiu
    Sunt convins că ai avea de spus foarte multe despre Eminescu! De altfel, postarea asta ţi se datorează în mare măsură.
    În altă ordine de idei, continuarea cea mai fericită pe care eu o văd ar fi ieşirea din paginile blogului şi intrarea în mulţime. Pentru că se pare că nici cu noi Timpul nu mai are răbdare...

    RăspundețiȘtergere
  9. Pentru Cătălin
    Faptul că nu te pune pe gânduri e mai mult decât firesc pentru mine. Eu sunt cel care vine din spate, fără a avea pretenţia de a vă ajunge din urmă. Nu pot fi însă de acord cu depresia, cunoscându-te.
    Îmi place comparţia cu Fetiţa cu chibrituri, cred că asta e problema naţiei române, ardem încet şi pe rând...şi numai la mare nevoie.
    Mulţumesc, Cătălin!

    RăspundețiȘtergere
  10. Am din nou un episod de ciudă pe mine însumi.
    Încă o dovadă că, dacă nu sunt suficient de abil să „traduc” ce gânduri îmi bântuie prin sinapse ar fi mai înțelept să tac deștept.
    Azi am fost cu prietenul Radu la baltă.
    Prilej să ne reafirmăm dezacordurile într-un sens ori altul. Și să constatăm că și de-aia suntem prieteni.
    Îi spuneam, în vreme ce băteam satele dintre Giurgiu și Oltenița în căutarea unei bălți anume, că Eminescu, pentru mine, este „poetul”. Pentru că acolo, în acea sferă, e unic.
    Impresia mea este, îi mai spuneam lui Radu, că publiciști marcanți vor fi fost și pe vremea aia, comparabili, ca opinii, virulență și influență în publicistică, cu amprenta lui Eminescu. Nestudiați îndeajuns. Firesc, de altfel. Altă magnitudine în conștiința neamului.
    Mărturisesc că am citit fugitiv, după ce tu, George, ai postat acest articol, un studiu despre publicistica lui Eminescu.
    Rămân la părerea mea: esența geniului său rămâne în poezie. În vraja neegalată a versului, în iubiri și dureri, în tristeți singulare dar și în imagini din natură ori trăiri jucăușe, în reverii de basm și concepte filozofico-poetice unice.
    Acum, despre „Eminescu n-a existat”.
    Precizare: sper că n-ați luat-o ca pe o negație.
    Articole ori studii elogioase despre un geniu se tot produc. E normal, un atât de generos subiect ajunge la toată lumea.
    Părerea mea este că cel mai frumos omagiu adus lui Eminescu este poezia cu același nume. Apropo, observ cum toată lumea admite că Eminescu, așa cum atât de frumos scria Sorescu, se identifică cu esența spiritulu acestui neam. Este produsul sufletului românesc, sublimat în ce avem mai bun.
    Uite de-aia nu sunt de acord cu enunțul „nu-l merităm pe Eminescu”.
    Pentru că Eminescu suntem noi. Eu, tu, Laurențiu ori vânzătoarea de chibrituri. Oricare dintre noi care știe cine și ce a fost Eminescu. Că a fost mai bun decât mine, decât noi? Doamne, cine se îndoiește de acest lucru?
    Aa, dacă vă referiți la clasa politică și la poziția lor față de Eminescu publicistul (subiect care, mărturisesc, îmi e total străin, dar intuiesc câte cveva din ceea ce ziceți voi), credeți-mă, nu mă interesează. Oamenii ăia nu mă reprezintă DE LOC! Nici prin ce fac, nici prin ce spun. Prin urmare, fac tot ce pot pentru ca influența lor asupra vieții mele să fie minimă.

    RăspundețiȘtergere
  11. asa este , oamenii aia nu te reprezinta deloc. si asta pentru ca noi toti le permitem asta. Eminescu nu a vrut sa nu fie reprezentat, iar cu asta ne este superior. e adevarat, a platit cu viata pentru indrazneala de a nu ,,se potoli", asa cum au vrut potentatii vremii.
    nu am dechis acest topic pentru a aduce omagii poetului, l-am deschis pentru recunoasterea romanului. asa cum a fost. adica ABSOLUT. epitetul nu imi apartine, i l-a atribuit Tutea.
    Draga Bubu, nu trebuie sa fugim de evidenta si adevar. adevarul spunea Iorga, e ca apa rece: dauneaza doar dintilor stricati...

    RăspundețiȘtergere
  12. Se pare ca nu vom afla ADEVARUL vreodata , George . ABSOLUTUL nu-l vom putea atinge . Si daca ai sti ca tocmai mi-am reparat dantura ...:))))))
    Ma mangaie si ma consoleaza deopotriva teoria relativitatii. Avem , fiecare dintre noi , adevarul nostru . Este superb !

    RăspundețiȘtergere
  13. Ca un mare iubitor al creatiei lui Eminescu , am in casa si cateva din volumele de publicistica . In Opere volumul XII-editie din 1985 -Editura Academiei RSR , la pagina 173 , se gaseste articolul ” Traim intr-o tara ciudata ” din care extrag numai cateva fraze :
    ” Traim intr-o tara ciudata si nu e zi in care sa nu putem repeta, cand cu mahnire, cand cu indignare : Ca la noi la nimeni ………Daca cuvintele d-lui Bratianu n-ar fi trecut peste marginile acestei tari ,putin ne-ar pasa: ” In tara aceasta nu se gasesc oameni cinstiti “. Lucru firesc intr-adevar.Acei oameni asa mult s-au obicinuita striga ca ei sint tara si numai ei incat in cele din urma au inceput s-o creaza si ,cautand imaginea natiunii in acea oglinda mincinoasa in care nu se vad decat diurne , ghesefturi , recompense reversibile si capitalizate ,Warsawschy ,rechizitiuni , misiuni,cumul etc. striga cu mirare :”In tara aceasta nu sint oameni cinstiti !”"
    Vai , dragul de tine , Eminescu , “bunicutul” meu bun care ma adormeai cand eram copil cu povestile pe care mi le rosteai prin gura bunicii mele , cu frumoasele impletiri de versuri ce nu pot fi egalate de nici un alt poet al literaturii noastre ….cata dreptate aveai atunci …cat de actual ai ramas si astazi …Indiferent de ce zic unii sau altii , EL va ramane intemeietorul limbii noastre moderne . De nu ar fi fost si un implicat politic , am fi avut astazi o opera a lui , mult mai bogata …Prin implicarea lui politica , a adus mai aproape ziua marii uniri de la 1918 . Acesta a fost rodul sacrificiului sau …Vom putea vreodata sa-i fim recunoscatori , pe masura ?

    RăspundețiȘtergere
  14. @radu
    NU postura de mare poet am vrut eu sa o aduc in discutie. Nu neg, geniul lui poetic l-a facut calator din veac in veac, asa a ajuns si pe acest blog, al carui autor nu este ecat prea putin cititor de poezie, dar nu poetul este esenta acestei postari.
    Nu sunt de acord nici cu exprimarea "implicat politic". Eminescu nu avea cum sa se implice, el era ACOLO , in miezul problemei. Asa cum spunea si Laurentiu, a fost un ganditor de exceptie, fie ca a fost vorba de economie, religie sau sociologie.
    Eu cred ca il meritam pe Eminescu. Macar ca masura de comparatie a micimii noastre. Poate asa vom avea ambitia de a ne ridica ca natie acolo unde dorea el.
    Multumesc, Radu! Poate intr-o zi vom merge impreuna, sa prindem un peste, dar nu un crap de 4 kilograme, sa fie clar! Mai bine un oblete, dar ,,descantat" cu discutii neincorsetate de nepriceperea mea de a scrie pe tastatura. Si, bineinteles, cu Bubu!

    RăspundețiȘtergere
  15. Ok George !
    Eu primesc cu placere provocarea ta !
    O s-o punem in curand in miscare .

    RăspundețiȘtergere
  16. Felicitari pentru articol si pentru site!

    SPRE EMINESCU. RASPUNS ROMANESC LA AMENINTARILE PREZENTULUI SI LA PROVOCARILE VIITORULUI
    http://www.box.net/shared/6h1zt3j2g5cyn8l23spv

    EMINESCU INTERZIS.GANDIREA POLITICA
    http://www.box.net/shared/2rc5x80f5xjl986ixazr

    Daca aveti html-ul dezactivat: cu PASTE asezati link-ul in browser si, apoi, apasati ENTER.

    Copierea, traducerea, difuzarea neingradite si gratuite.

    RăspundețiȘtergere
  17. mulţumesc, Julia! Şi pentru aprecieri, dar şi pentru faptul că imi completezi cele scrise de mine!

    RăspundețiȘtergere